Formula Gilles – Silverstone 1977

Într-un demers unic în presa românească dedicată motorsportului, echipa RPM Racing, prin semnătura lui Paul Athes, va încerca să disece toate grand prix-urile de Formula 1 din scurta și prodigioasa carieră a lui Gilles Villeneuve.

Aruncăm o săgeată de darts în timp și ajungem în vara lui 1977. În întreaga planetă, frenezia muzicii disco și a sexului fără restricții era binecunoscută și foarte mult apreciată. Undeva în Canada, un anume Gilles Villeneuve este adus în Europa pentru a-și încerca norocul prin Formula 1. Deja cu o experiență bogată peste Ocean și cu niște titluri acontate în Formula Atlantic, micul canadian era o prezență cel puțin exotică pe firmamentul Formulei 1, cu toate că, Marele Premiu al Canadei era o gazdă mereu primitoare a Marelui Circ.

În anul anterior, 1976, James Hunt, cel ce avea să devină campion mondial la finele respectivului sezon a remarcat talentul natural ieșit din comun al lui Villeneuve. Cu toate acestea, fără a exista conexiunile din ziua de azi, micuțul canadian avea să primească o șansă de aur abia în 1977, cu ocazia Marelui Premiu britanic desfășurat la Silverstone.

Monopostul McLaren din 1977 era unul complet imprevizibil. Dacă James Hunt era mereu acolo la bătaie pentru pozițiile fruntașe, i se datora în principal talentului său incontestabil. La momentul Silverstone 1977, Hunt nu era matematic scos din lupta pentru a-și păstra titlul adjudecat după thriller-ul de la Fuji din toamna precedentă, dar, realitatea din teren, reamintea că un nou titlu era virtual imposibil.

Ocazia lui Gilles Villeneuve a venit în Marele Premiu al Marii Britanii, la Silverstone. Cu un an înainte, celebrul We want Hunt era strigat cu toți rărunchii la Brands Hatch. Acum era rândul Silverstone-ului să aibă parte de aceleași aclamații. Weekend-ul începe foarte bine pentru protagonistul poveștii noastre, Gilles Villeneuve, care, având în vedere regulamentul existent la acea perioadă, a fost obligat să treacă prin furcile caudine ale precalificărilor.

Sesiunea de precalificări a scos la iveală talentul incontestabil al lui Gilles, el obținând cu o lejeritate debordantă cel mai rapid tur al acelei sesiuni. De altfel, nici în calificări, Villeneuve nu s-a făcut de râs. De cealaltă parte a garajului de la McLaren Hunt a aruncat publicul în aer cu un pole position de senzație. Cu toate acestea, adevăratul erou a fost micul canadian.

Prin clasarea pe locul al nouălea în prima sesiune de calificări din cariera sa din Formula 1, el a stârnit multă vâlvă în paddock. Lăudabil a fost faptul că a reușit să-l învingă pe mult mai experimentatul său coechipier de conjunctură de la McLaren, Jochen Maas, cel care, a semnat doar a 11-a referință a sesiunii cronometrate care a  stabilit grila de start a întrecerii de duminică după-amiază.

Întrecerea de duminică a început cu un Hunt determinat să repare nedreptatea descalificării din anul anterior. Încet, dar sigur, playboy-ul britanic se distanța tur după tur și începea să-și păstreze acel ritm constant, care, trebuia să-i asigure victoria și renașterea șanselor reale la cel de-al doilea titlu mondial consecutiv.

Plecat de pe 9, Gilles s-a văzut ajuns până pe patru. Spre finalul cursei, o problemă de natură tehnică i-a oprit forcingul micului canadian, iar, din păcate, el a pierdut contactul nu doar cu bătălia pentru podium, cât și cu cei aflați în zona punctelor. Până la final, el a pierdut tot ceea ce câștigase și a încheiat doar pe 11, la fix două tururi distanță în urma marelui învingător al zilei.

În cele din urmă, James Hunt a triumfat nestingherit și a reaprins speranța sa și a britanicilor de a fi din nou campion al lumii. Pentru Gilles, cursa a fost un scenariu total diferit. De la extazul din precalificări, antrenamente și calificări, la situația agonizantă din cursă, Gilles a trăit un palier întreg de emoții în doar câteva zeci de ore. Avea să fie primul recital din ceea ce urma să ne ofere acestui mic, dar bătăios pilot canadian.

Plecat cu coada între picioare după un debut de carieră în Formula 1 umbrit de probleme la mașină, Gilles era întrucâtva resemnat. Totuși, în tot răul a existat și un bine. Un domn îmbracat mereu galant și cu o ținută imperturbabilă a remarcat spiritul de mare războinic al micului canadian.

Acel ins era nimeni altul decât Enzo Ferrari, marele fondator al echipei Ferrari și faimosul sforar al grandiosului team de la Maranello. Nimeni nu știa și nu avea de unde să intuiască ce relație paternă avea să existe între dificilul Il Commendatore și cel ce avea să fie supranumit afectuos Il Nuvolari Canadese. 

 

Foto – Formula Passion

Advertisements
Categories Editorial, Formula 1

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close