Drogul numit Motorsport-Articolul #100

 

Vă salut, dragi urmăritori ai Rpm Racing Ro. Astazi am ajuns la articolul 100 and what a journey that was. Dar înainte să trecem la administrarea “drogului”, aș vrea să mă prezint. Numele meu este Andrei Mangalia. Da, ați văzut bine, Mangalia. Ca pe acel oraș de la malul mării negre. Am 20 de primăveri împlinite, sunt din Râmnicu Vâlcea și acum locuiesc în Sibiu, fiind student la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Științe Socio-Umane, specializarea Resurse Umane. Provin dintr-un oraș unde motorsportul nu e deloc popular, deși avem echipă campioană la karting, dar nici dracu nu a auzit de performanța echipei Palatul Copiilor, din păcate.

Pasiunea mea pentru motorsport a început de când eram un țânc și încă credeam că m-a adus barza. Îmi aduc aminte și acum cum am început să “Trag pe nas” motorsport. Aveam 5 ani și ca orice copil de vârsta asta, mă jucam și făceam ca trenul în gară. La un moment dat, arunc un ochi către TV. Era pe Protv și se dădea Formula 1, atunci nu întelegeam ce e acolo, dar parcă m-a acaparat evoluția lui Schumi. Ei bine de atunci nu am mai ratat vreo cursă din Marele Circ. Recunosc când aveam 8 ani, începusem să fiu fanboy-ul lui Fernando Alonso pe vremea când era la Renault. Când câștiga,  făceam mai ceva ca o galerie de fotbal sud-americană, iar când pierdea sau abandona, tristețea se citea pe moaca mea. Și acum mă uit la F1, dar nu mai susțin pe nimeni, urmăresc așa la modul chill and beer.

Timpul trecea, deveneam mai copt la minte și începeam să urmăresc și alte ramuri ale sporturilor cu motor. Urmăream un pic de WRC, nițel de Wtcc și cam atât. Dar acele branhii ascunse aveau să reieasă la suprafață. Vă întrebați cum? Pai, totul a început așa. Eram la masă și sărbătoream ziua mea, dar și a mamei mele, fiind născuți la două zile diferență. Bineînțeles, Andrei bandit în capul mesei când îl aud pe tata: “Mâine mergem la curse”. Eu direct, super entuziasmat când am auzit acele vorbe. Urma să plec cu ai mei la Câmpulung Muscel, acolo fiind etapă din Campionatul Național de Viteză în Coastă, pe vechiul traseul de la balastieră. Mă simțeam efectiv ca în rai când vedeam acele mașini, bineînțeles fiind și un nebun după patrupede cu motor, ce să mai, de vis. Am stat de la 8 dimineață până după-amiază la 4. După această experiență, cum spuneam mai devreme, acele branhii pentru motorsport se deschideau încet-încet ca să intre drogul, no? Toată treaba cu coasta a fost în 2009.

Un an mai târziu, aveam să descopăr o disciplină ce mi-a intrat la suflet. Era o zi de mai. Plictisit, mă uitam la TV și era o reclamă pe TVR3, unde zicea așa: Rallymagazin, astăzi ora 22. Mă întrebam oare ce era acest Rallymagazin. Aștept cuminte să înceapă emisiunea și acum țin minte că în acea seară juca Oltchim Rm.Vâlcea finala la Champions League, handbal feminin cu Gyor, dar au luat bătaie vâlcencele. În fine, revenind la Rallymagazin, începe. Era rezumatul Raliului Argeșului ce s-a alergat pe Transfăgărășan. După ce se termină programul, am zis: Asta vreau să fac! Da, ați ghicit, e vorba de Campionatul Național de Raliuri. De atunci, nu am mai ratat nicio transmisiune, rezumat etc. exact ca la Formula 1. Norocul mi-a surâs, iar în vara lui 2010, am fost cu tatăl meu la Raliul Sibiului. Atunci se ținea pe macadam și era etapă eveniment pentru răpostatul IRC. Proba aleasă a fost Șanta Max și a meritat să stau 2 ore în caniculă. A fost absolut minunat, iar de atunci raliurile mi-au intrat la suflet. Dar într-un mod ciudat, după vizita de la Sibiu, drogul ăsta efectiv m-a acaparat. Din 2010 am început să urmăresc tot ce era pe patru roți la canalele de sport. Turisme, raliuri, monoposturi și multe altele. După Raliul Sibiului, a urmat o pauză de 6 ani de când nu mai fusesem la o competiție, dar de când m-am mutat la Sibiu, am început să merg la diverse evenimente de genul, iar primul a fost ultima etapă de Slalom Paralel.

Poate vă întrebați  dar de ce Motorsport și nu fotbal? Recunosc că mă uit și la fotbal, dar uneori e așa de plicticos, cel puțin la noi în Liga 1. Dar sporturile motorizate reprezintă pentru mine, ceva unic. Mereu când văd sau scriu despre asta, simt o stare de catarsis, uneori când am zile mai nasoale, ba mă uit la ceva Racing pe Youtube sau scriu un articol. Efectiv, motorsportul mă scapă de stresul cotidian la care eu, tu și restul suntem supuși.

Eu nu provin dintr-o familie de piloți sau ingineri, majoritatea rudelor mele având un interes mediu spre mic pentru curse, dar pentru mașini treaba stă altfel. Pot spune că sunt cel mai nebun după mașini și curse din familia mea, pentru că eu nu am frați sau surori.

Ei bine, în primăvara anului trecut, vorbeam cu un foarte bun prieten să ne deschidem un blog pe teme auto/motorsport/mecanică. Din păcate, treaba a căzut în neant, dar pe 18 august 2017 aveam să primesc un mesaj pe Facebook ce practic mi-a schimbat viața, dar nu într-un mod brutal, stați calmi. Mă trezesc ca boierii, la 10 jumate dimineața. Bine, eram în vacanță, luați motiv de aici:)). Pornesc netul la telefon și aștept să se încarce Facebook-ul. Dintr-o dată, o grămadă de mesaje, notificări, morți, răniți, tot tacâmul au apărut pe mobilul meu. Era Ștef Raita de la Rpm Racing ce îmi lăsase un mesaj gigant pe mess.(Facebook, nu yahoo). Încerc să îmi deschid pleoapele ce vroiau în continuare să se inchidă să văd ce scrie. Ștef îmi spunea că imi mulțumește că dau share-uri la diverse lucruri de la rpm și nu numai, iar la finalul mesajului, imi spune: Vrei să te bagi să scrii articole la RPM? Eu inițial credeam că e ceva la caterincă, dar era pe bune, dream job-ul a fost atins. Evident, cum puteam să refuz asemenea ocazie și am zis da pe loc, iar de atunci fac parte dintr-o echipă de oameni ce consumă același drog ca și mine: Motorsportul. Odată cu intrarea la RPM pe blog, mi s-au deschis și alte portițe legate de scris. Acum redactez articole și pentru Motorsport Race Management, urmează să scriu pentru Wheelies on Air, iar Autorally și Fanrally preiau articole redactate de mine aici, în special cele legate de raliuri aka feblețea mea.

Oameni buni, ca încheiere, vreau să vă spun un mare MULȚUMESC pentru că îmi urmăriți articolele, diversele postări din grupurile de motorsport românești, dar și celor de la RPM Racing Ro că m-au cooptat în echipa lor și sper ca într-o bună zi să îi reprezint la curse în calitate de pilot. Doar un lucru mai am de spus: Luați acest drog în cantități exagerate. De ce? Pentru că e al dracu de mișto!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close